marți, 31 ianuarie 2012

Treznea - Localitate martir si un castel controversat lasat sa moara

CASTELUL BAY DIN TREZNEA
UN CASTEL UNIC IN ROMANIA SI VECHIUL IMPERIUL AUSTRO-UNGAR
RENUMIT PENTRU PODUL SUSPINELOR
DESTINATIA: DEMOLAREA SAU REABILITAREA?


Un reportaj complet despre toate acestea gasiti aici: http://www.adevarul.ro/locale/zalau/Castelul_crimelor_din_Treznea_este_lasat_sa_moara_0_529147179.html












 
 

















Ostrov - Biserica dintre ape şi epoci

Scăldată fiind de cele două ape care şi-au croit traseu prin zonă, Râul Mare şi Apa Borii, micuţa localitate din judeţul Hunedoara a fost poreclită Ostrov. Tot ca dintre ape, aici, acum mulţi mulţi ani, a răsărit unul dintre cele mai preţioase edificii monument din România-  Biserica Maica Domnului "Hodighitria" din Ostrov.

Remarcabil la bisericile de piatră din Ţara Haţegului este faptul că sunt atăt de generos de expresive încât ţi se pare că vor să îţi mărturisească câte ceva din istoria pe care au trăit-o.
Biserica Maica Domnului "Hodighitria" din Ostrov sau "Pogorârea Sfântului Duh", soră cu acestea, pare, la rândul ei, că se uită în dreapta şi în stânga, prin cele 4 ferestre care înconjoară simetric clopotniţa, ca să preîntâmpine primejdia în urma căreia doar turnul, înalt de 11,30 de metri şi datat la începutul secolului al XVI-lea, i-a rămas în forma arhitecturală originală. “Curentele” religioase care s-au perindat în zonă şi care au luat în posesie edificiul l-au “convertit” arhitectural, pe rând, de la catolicism, la calvinism şi ortodocsism. 
Biserica a reuşit să păstreze însă în interior, ca şi cum amintirile i-ar fi rămas în suflet, o parte dintre frescele originale, preţioase documente artistice şi religioase din perioada medievală. Icoana Maicii Domnului "Hodighitria" este unul dintre exemplele populare.

În jurul bisericuţei, odinioară, pasiunea de colecţionar a nobilului, care avea în posesie edificiul şi împrejurimile lui în acele timpuri, putea fi remarcată prin veritabila expoziţie de 208 piese romane sculptate, adunate cu voioşie din împrejurimile Ostrovului. Mai aproape de timpurile noastre, o parte dintre ele au fost relocate la muzeele din Sarmizegetusa şi Deva. O mică parte dintre ele însă mai stau şi astăzi îngenunchiate în faţa bisericii. Se poate spune atunci, că în Ostrov, în continuare, apa trece, iar pietrele romane rămân împreună cu farmecul edificiului medieval. 

Text: Oana Capustinschi - Scenarist - Phantom Video Productions












Biserica din Densuş- pietre romane protejând rugăciuni


La 10 kilometri de Haţeg, în enigmaticul judeţ Hunedoara, sub cupola uriaşă a cerului, parcă mai generos decât în alte părţi, ni se înfăţişează comuna Densuş. Deşi răsfăţată de împrejurimile fabuloase ale Retezatului, localitatea ar fi rămas probabil în anonimat dacă aici nu şi-ar trăi bătrâneţile adânci Biserica Sfântul Nicolae. Probabil şi edificiul religios ar fi rămas în anonimat dacă aceasta nu ar fi cea mai veche biserică românească în care încă se mai ţin slujbe. Cu toate acestea, cea mai mare calitate a edificiului nu este faptul că a reuşit să se sustragă clepsidrei crude a timpului…
De departe, Biserica Sfântul Nicolae pare un castel în miniatură construit din turtă dulce. De aproape, turta dulce se dezvăluie ca fiind piatră romană- marmură, coloane sau pietre funerare din vremurile glorioase ale strămoşilor noştri. Practic, ingeniosul meşter al bisericii, rămas anonim, a “reciclat” materialul preţios moştenit de la romani, oferindu-i rol nou în comunitatea-i contemporană, cu motivaţie şi har de la divinitate. Arhitectul nu s-a sfiit să alipeasă edificiului coloane din care lipsesc bucăţele sau să ornamenteze bisericuţa cu ţiglele care serveau romanilor pe post de acoperiş.
Nu e de mirare că edificiul este considerat ca fiind una dintre cele mai bizare construcţii, mai ales că întreaga lui  “carcasă” poate fi privită şi ca un muzeu cu exponate din fosta colonie romană Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, aflată la un cot de aproape 10 kilometri distanţă.

Cele câteva specii de păsări găzduite de comuna Densuş nu par să se înfioare rotindu-se în jurul celor doi lei de piatră de pe acoperiş, aşezaţi coadă în coadă chiar deasupra altarului. Acelaşi lucru nu se întâmplă însă cu unii creştini care, văzând poziţia necreştinească a leilor, se înfioară la gândul că biserica ar putea avea origini păgâne. 
Anul în care a fost pusă prima piatră funerară romană la temelia Bisericii Sfântul Nicolae din Densuş rămâne însă un mister şi un pretext de cotroverse între istorici. Unii o datează ca biserică paleocreştină din secolele IV-VI, drept primul edificiu religios de pe pământurile dacice.
Cert este că biserica de piatră din Densuş, aşa “peticită” cum ni se înfăţişează, reprezintă o reuşită combinaţie între macabrul epitafurilor şi gingăşia construcţiei, între păgânism şi creştinism, între practic şi estetic.

Text: Oana Capustinschi - Scenarist - Phantom Video Productions 








 



 

 


 



 

Castelul Corvinilor - fotografii de iarna